Critica teoriei evolutiei

 

Opiniile critice asupra teoriei evoluției vieții au apărut la scurt timp după
ce aceasta a devenit o teorie larg acceptată în anii 1870. O parte dintre
aceste opinii s-au încadrat curentului de gândire asociat disputei politico-
culturale reprezentate de controversa creație-evoluție.
Comunitatea științifică nu recunoaște validitatea acestor opinii
contrare, invocând faptul că cei care critică evoluția au interpretat greșit
conceptul de teorie științifică. O controversă despre evoluție există doar la
nivelul publicului larg, în comunitatea științifică nu există nicio
controversă despre evoluție,  ea fiind considerată de Academia Națională
de Științe a SUA drept unul dintre cele mai sigure fapte stabilite de
biologi. Mai exact, în comunitatea științifică se face distincția între teoria
evoluției (care este într-adevăr doar o explicație posibilă a evoluției) și
evoluția în sine (care este un fapt, demonstrat în mod incontestabil); astfel,
teoria evoluției poate suferi de-a lungul timpului modificări minore pentru
a explica din ce în ce mai bine mecanismele care duc la efectele constatate
de către biologi (este o teorie care încearcă să explice faptul obiectiv al
evoluției), evoluția în sine fiind efectul (faptul constatat experimental) pe
care teoria trebuie să-l explice. Există prin urmare două tipuri posibile de
critici: critici îndreptate împotriva teoriei evoluției (ca explicație adecvată
a evoluției vieții), respectiv critici îndreptate împotriva evoluției înseși
(mai exact, o negare a existenței acestui fenomen). Comunitatea științifică
este perfect deschisă la critici ale teoriei, însă criticii care neagă evoluția ca
fenomen natural sunt ignorați de comunitatea științifică, tocmai deoarece
existența acestui fenomen a fost constatată și confirmată în nenumărate
rânduri; practic biologii au încetat cu totul să mai pună la îndoială
existența fenomenului și încearcă doar să perfecționeze teoria care îl
explică.