Charles Darwin și Călătoria pe Beagle
Charles Darwin
Charles Darwin este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă). A observat că toate formele de viață au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selecție naturală”, toate acestea fiind publicate în cea mai celebra scriere a sa, „Originea speciilor”, (1859).
Darwin s-a născut în Shrewsbury , Shropshire, la 12 februarie 1809, la casa familiei sale, The Mount .El a fost al cincilea din șase copii ai medicului Robert Darwin și Susannah Darwin . Bunicii săi Erasmus Darwin și Josiah Wedgwood au fost amândoi proeminenți aboliționişti . Erasmus Darwin a lăudat conceptele generale de evoluție și descendență comună în Zoonomia (1794), o fantezie poetică a creației treptate, inclusiv idei nedezvoltate anticipând conceptele pe care nepotul său le-a extins.
Călătoria pe Beagle
Circumnavigaţia globului avea să îl formeze definitiv pe tânărul Darwin, de 22 de ani. Cinci ani de greutăţi fizice şi rigoare mintală, închis între pereţii unei nave, ani compensaţi de oportunităţi fără margini în junglele braziliene şi în Munţii Anzi, aveau să îi dea lui Darwin o profunzime de gândire pe care n-o avusese până atunci. Ca gentleman naturalist, acesta putea părăsi nava perioade lungi de timp, urmărindu-şi propriile interese. În consecinţă, a petrecut doar 18 luni la bordul navei.
Itinerariul călătoriei pe Beagle
În timpul expediției sale din 1832-1835, Darwin a întâmpinat diverse greutăți și întrebări filosofice și științifice. După ce a suferit de rău de mare, el a fost fascinat de diversitatea planctonului din ocean și de geologia Insulelor Capului Verde, confirmând teoriile lui Lyell despre ridicarea și scufundarea terenurilor. În Brazilia, Darwin a fost încântat de pădurea tropicală, dar a fost șocat de sclavia locală și de natura crudă a acesteia. Observând natura, dar și cruzimea oamenilor, precum genocidul indigenilor în Argentina, Darwin s-a confruntat cu conflicte interioare privind civilizația și barbarismul.
Descoperirea de fosile gigantice în Argentina l-a făcut să reflecteze asupra schimbărilor geologice și extincțiilor, întărind ideea că Pământul se modifică în timp. Observațiile din Munții Anzi și erupțiile vulcanice din Chile l-au impresionat, iar cutremurele și ridicarea terenului l-au ajutat să înțeleagă forțele geologice ale planetei, susținând teza uniformitarianismului lui Lyell. În final, în timpul vizitei pe Insulele Galapagos, Darwin a observat diferențele dintre speciile de pe insule, dar nu a avut revelații imediate, rămânând cu întrebări despre evoluția speciilor și diversitatea lor.
După întoarcerea în Anglia, Darwin a dezvoltat teoria formării recifelor de corali și a continuat să reflecteze asupra întrebărilor legate de evoluție și dispariția speciilor, influențat de observațiile făcute în timpul călătoriei, inclusiv de traversarea Strâmtorii Magellan. În ultima etapă, a adunat o cantitate vastă de date și specimene, iar când a debarcat în 1836, perspectiva sa s-a schimbat, abandonând ideea de a deveni vicar și dedicându-se cercetării științifice, punând bazele unor noi teorii despre evoluție.
